luni, 28 noiembrie 2011

Prajitura cu bezea - Meringue cake


Sincer, mi-era tare dor de această prăjitură!
Sărbătorită zilele trecute Sfânta Ecaterina, cum o cheamă pe mama, a readus in memoria mea, gustul inconfundabil al petrecerilor de altădat'..



Este o prăjitură care se face destul de uşor cu o savoare delicată oferită de nucile amestecate cu gemul de caise alături de bezea. Aluatul nu trebuie să fie vârtos - eu am greşit căci am mai presărat faină. Părerea mea, ar fi fost şi mai bună dacă renunţam la acest "pic" de faină.

Cu toate acestea, tot a fost apreciată de ai mei. 
iata pe scurt cum se prepara si ingredientele:
250g unt, 500g faina, 1 lingurita  praf de copt, 4 oua, 200g zahar pudra pt bezea, 300g nuci macinate

cerneti faina intr-un vas, adaugati untul la temperatura camerei si framantati apoi incorporati restul ingredientelor: galbenusurile, praful de copt, esenta de vanilie (cine vrea). Vom obtine un aluat molcuț pe care il intindem in tava (30x39cm) direct.

separat amestecam gemul de prune sau caise cu nucile apoi intindem peste aluatul din tava

albusurile presarate cu un praf de sare, batute spuma iar cand este ferma adaugam treptat zaharul.
bezeaua o adaugam peste stratul de gem si punem la cuptor aprox 30 min la 180 grade

am scris-o pe scurt  ca sa mai prind si eu o bucatica :)

sa ne fie cu bucurie!!!

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

TRECUTE muscate... in noiembrie!!!








Nu-i asa ca-s superbe!!!!!
Am spus ca ma voi preocupa numai de dulciuri in acest blog dar exista o exceptie care sa confirme regula.
Nu pot sa nu postez aceste imagini ... mi-este imposibil, am rezistat cu greu dar recunosc, imi plac prea mult.
Sunt muscatele de pe balcon!
Le ador, ele mi-au tinut companie toata vara, mi-au "ascultat" vorbele, mi-au incantat privirea, de cele mai multe ori cand stateam la aer, pe balcon, au fost "prezente" la toate conversatiile mele telefonice cu prietenele din vremea aceea... Dar vremea a trecut, ele au palit, s-au scuturat ca si prieteniile mele cele atat de "actuale"atunci, si atat de trecute azi... a sosit toamna si cu ea, frigul, vremea rece, vantul...
Pe taramul nemarginit al timpului urmele pasilor nostri prin viata se pierd lasand locuri altor si altor pasi. Poate ne poarta reminescentele sau amintirea multora sau poate ca regasirea se conjuga simultan cu redevenirea... Dar ce sens are sa traim din iluzii.. cand o singura clipa de fericire este castigata dupa ore, zile, saptamani de asteptari si... atunci zambim..!

Bucurati-va de cat mai multe clipe adevarate di fericite!!!